Banii, motorul marilor schimbări în obiceiurile alimentare
29 Iulie 2008
În timp ce creșterea prețurilor la alimente face victime, guvernele, modelele de subzistență și experții dau vina unii pe alții pentru aceasta spirală fără sfârșit: petrol, biocombustibili, creșterea demografică, tipul de agricultură... Mai puțin sesizabil este în schimb impactul sumei deciziilor individuale luată zilnic de cei care ”populează”
supermarketurile din Beijing, Madrid, Yaunde, sau Río de Janeiro. Obiceiurile alimentare se schimbă, mult înaintea economiilor. Chinezii și indienii au început să bea lapte și să mănânce carne de vită, pentru că acum sunt mai înstăriți, iar societatea lor mai permeabilă la ceea ce vine din Occident, inclusiv la obiceiurile alimentare. În timp ce Spania preferă să mănânce mai mult piept, decât aripioare sau pulpe de pui, pentru a combate obezitatea sau infarctul.
Creșterea bogăției este principalul motor al marilor schimbări în obiceiurile alimentare. Dar nu singurul, potrivit lui Ezzedine Boutrif, director al Departamentului de Nutriție al FAO. "Tradițional creșterea consumului de produse animaliere și a derivatelor lor precum laptele intervine când familiile au venituri mai mari. În cazul Chinei, este legat de deschiderea spre lume și de emularea obiceiurilor occidentale”, spune el. Ceea ce nu înseamnă că populația chineză își abandonează propriile obiceiuri culinare și că vor schimba ceaiul cu laptele, sau orezul și fideaua cu fripturile și cartofii prăjiți, ci de o includere a acestor alimente în meniul lor zilnic. Premierul chinez visează să poată oferi ”fiecărui copil chinez jumătate de litru de lapte zilnic”. Astfel, chinezii au trecut de la un consum de 9,5 litri de persoană în 1997 la aproximativ 32 de litri per capita în 2007. Această creștere a determinat o creștere a consumului de lapte cu 15% anual, dar și la o multiplicare cu cinci a prețului.
Numai UE și-a dublat anul trecut cifra exporturilor de lapte în China, în timp ce exportul de carne a crescut cu 75%. Această creștere a puterii de cumpărare a chinezilor a făcut ca țara să devină, din cel mai mare exportator de produse agricole în 2007, cel mai mare importator net. Și în India s-au produs schimbări similare, deși mai puțin accentuate, datorită regimului tradițional vegetarian. Chiar și așa, elitele tind să imite consumatorii occidentali, fapt ilustrat de statistici care arată că în ultimul deceniu s-au triplat importurile de produse agricole
. Și că indienii au trecut de la un consum de 73 de litri de lapte per capita în 1997, la 91 de litri în prezent. Și în Coreea de Sud sau Japonia au avut loc shimbări similare, aceste țări introducând în dieta lor produse animaliere. Cu deosebirea că India și China însumează 40% din populația globală și că orice schimbare a stilului lor de viață are repercusiuni imprevizibile. Atunci când ei tușesc lumea răcește.
Răceala a obligat inclusiv UE, cel mai mare exportator și importator de alimente din lume, să dea o cotitură politicii sale agrare comune și să majoreze cotele de producție la lactate. În Europa marile schimbări alimentare au intervenit după cel de-al doilea Război Mondial, când mesele au devenit mai bogate în carne dar care, treptat, au devenit mai sofisticate, până la respingerea acelor proteine animale care consumate înainte tradițional. Obezitatea și bolile cardiovasculare au contribuit mai mult decât moda, iar europenii au ajuns să disprețuiască grăsimile animale. În Africa, importul a sute de mii de tone anual de pulpe și de aripioare de pui congelate provenite din Europa, SUA și Brazilia a pus capăt producției locale sub formă de dumping. Problema este că produsele africane nu pot concura cu prețurile anorexice ale exporturilor europene.
Iar produsele nu s-au limitat doar la carnea de pui, treptat Africa a renunțat la consumul bunurilor locale și s-a axat pe importuri. Se mănâncă acum orez din China și Thailandia, roșii din Italia, porumb din SUA... ”Africanii din vest, de exemplu, s-au obișnuit cu consumul de paste sau de lapte praf, în parte pentru că este o modă din Occident dar și pentru că aceste produse sunt mai ieftine ca urmare a deschiderii piețelor și a subvențiilor primite de aceste produse în Europa și în SUA", spune un expert alimentar. Rezultatul a fost creșterea prețurilor la alimente, nu doar la lapte, ci și la derivatele sale, precum iaurtul sau brânza, ciocolată sau chiar pizza.
Statisticile ONU arată că țările africane nu mai exportă produse agricole devenind în schimb mari consumatoare ale unor alimente pe care le importă tot mai mult. La mijlocul anilor 80, țările în curs de dezvoltare exportau mai mult decât importau alimente. De atunci - cu excepția Braziliei - balanța s-a inversat și au acumulat un deficit comercial de miliarde de dolari. După mai mulți ani de pierdere a capacității de producție, multe țări africane sunt azi incapabile să facă față prin mijloace proprii și devin victime ale suișurilor și coborâșurilor prețurilor internaționale la alimente. /Rompres/
În timp ce creșterea prețurilor la alimente face victime, guvernele, modelele de subzistență și experții dau vina unii pe alții pentru aceasta spirală fără sfârșit: petrol, biocombustibili, creșterea demografică, tipul de agricultură... Mai puțin sesizabil este în schimb impactul sumei deciziilor individuale luată zilnic de cei care ”populează”
supermarketurile din Beijing, Madrid, Yaunde, sau Río de Janeiro. Obiceiurile alimentare se schimbă, mult înaintea economiilor. Chinezii și indienii au început să bea lapte și să mănânce carne de vită, pentru că acum sunt mai înstăriți, iar societatea lor mai permeabilă la ceea ce vine din Occident, inclusiv la obiceiurile alimentare. În timp ce Spania preferă să mănânce mai mult piept, decât aripioare sau pulpe de pui, pentru a combate obezitatea sau infarctul. 
