Banca de spermă a laureaților Premiului Nobel..., sau despre "fabrica geniilor"
07 Martie 2006
Se zice că Isadora Duncan, balerina celebră, cea care
a murit sugrumată cu propriul ei fular, i-a sugerat odată lui George Bernard
Shaw că ar vrea să aibă un copil împreună. "Încearcă să-ți imaginezi: cu
corpul meu și cu inteligența ta, ar ieși un geniu". Iar Shaw:
"Gândește-te, dragă, dacă în locul picioarelor tale și al creierului meu,
ar moșteni picioarele mele și creierul tău". Așa s-ar putea rezuma și morala fabulei despre "incredibila poveste a
băncii de spermă a laureaților Premiului Nobel", sau "Fabrica
geniilor", cum este intitulat reportajul ziaristului american David Plotz
referitor la unul din visele hiper-scientiste pe care numai somnul rațiunii le
poate produce: ideea că sunt suficiente “genele geniilor” pentru a crea “noi
genii”. O utopie, sortită eșecului, după cum afirmă Plotz, notează autorul
articolului din revista Panorama. Nu ne uimește faptul că mitul
“Superboy” apare în Statele Unite, patria 'Superman'-ului. Cine știe câți
tineri, chiar și în Italia, nu au visat măcar o dată să fie, asemenea lui Clark
Kent din benzile desenate, fii ai unor oameni de știință dotați cu puteri
supranaturale, crescuți incognito pe Terra de presupuși părinți. Dar această
elementară mitologie super-eroică se amestecă cu aspecte mai neliniștitoare în istoria
părintelui fondator al “Repository for germinal choice”, sau "banca de
spermă a laureaților Premiului Nobel". Robert K. Graham era un expert în
optometrie care a adunat 100 de milioane de dolari inventând lentilele din
plastic incasabil, a trăit într-o atmosferă elitară cu tente rasiste, care
pentru o anumită perioadă de timp a cochetat cu ideea de a cumpăra o insulă și
a întemeia acolo un stat personal. Graham avea cultul geneticii și era obsedat
de ideea că omenirea se “deteriorează”. Unicul antidot posibil i se părea o
bancă de spermă care să adune patrimoniul genetic al laureaților premiului
Nobel și, cu ajutorul inseminării artificiale, să-l transmită unor viitoare
generații de copii superdotați. Bunele intenții ale lui Graham își
aveau rădăcinile într-o tradiție eugenetică bine consolidată în lumea
anglo-saxonă, la vremea respectivă foarte apreciată de Adolf Hitler, în care se
regăseau teoriile malthuziene cu privire la suprapopulație, la hiper-darwinism
și la paranoia rasială de la începutul secolului al XX-lea. Graham și-a urmărit
cu încăpățânare proiectul său seminal în ferma pe care o avea la Escondido, în
California, iar în 29 februarie 1980, ziarul Los Angeles Times a publicat un
articol demn de "Întoarcere în viitor": "Donatorii unei bănci de
spermă sunt toți laureați ai premiului Nobel: un proiect pentru îmbogățirea
potențialului genetic uman". Părea începutul unei ere noi;
rezervată totuși doar geniilor (și desigur genelor) științei. Umaniștii erau
excluși a priori. Se pare că John Forbes Nash, matematicianul schizofrenic,
voia să devină un donator; aproape sigur a fost donator Jonas Salk, care s-a
numărat printre autorii descoperirii vaccinului antipoliomielitic. Dar anonimatul riguros și folosirea
de pseudonime impusă donatorilor face îndrăzneață orice certitudine. Potrivit
opiniei lui Plotz, laureații premiului Nobel care au aderat cu siguranță la
proiect au fost în total trei și se cunoaște doar numele unuia - William
Shockley. Nobel pentru fizică, în 1956, Shockley a fost inventatorul
tranzistorului, și, practic, părintele erei electronice. Dar acest zeu al
Silicon Valley, scrie Plotz, "și-a petrecut ultimii 25 de ani ai vieții
sale încercând să-i împiedice pe săraci și pe negri să aibă copii",
convins fiind de inferioritatea lor intelectuală din motive genetice, și nu
sociale. Shockley credea cu tărie numai în
ceea ce poate fi măsurat. Iar la examenul Qi, faimoasa cotă de inteligență,
negrii, "outcast" erau pentru el în medie inferiori cu cel puțin 12
puncte față de albi. Dar se știe că Qi are legătură cu inteligența precum sexul
mecanic din raportul Kinsey cu iubirea adevărată. Nu trebuie așadar să ne mire
faptul că Schockley avea să fie curând condamnat să devină batjocura mass-media
și idolul Ku Klux Klan-ului. Vremurile s-au
schimbat radical de la elitarii ani '50 în care Graham și Shockley și-au
stabilit criteriile lor de excelență. Mai mult decât genii, aspirantele mămici
din era yuppie care se adresau băncii de spermă doreau copii înalți, frumoși,
sănătoși, sportivi. Și, desigur, competitivi: "Aș vrea să fac un jucător de
tenis". Dar spermatozoizii 'obosiți' ai vreunui bătrân laureat al
Premiului Nobel nu păreau a fi potriviți pentru obiectivul propus... După moartea
incomodului Shockley, Graham a încercat să se adapteze, dar Fabrica de genii
începea să lâncezescă. În 1999, după doi ani de la dispariția fondatorului său,
și-a închis definitiv porțile. Dintre cei peste 200 de copii născuți cu
ajutorul "băncii de spermă a laureaților Premiului Nobel", unul
singur, Doron Blake s-a dovedit cu adevărat superdotat sub aspect mintal, și
aceasta fiindcă era susținut de o mamă exigentă și exhibiționistă. Doron avea
un Qi de 180, la 2 ani știa să folosească computerul, la 5 ani citea Hamlet și
era un băiețel înfumurat. În 2001 Plotz l-a întâlnit la Reed
College, student universitar în vârstă de 18 ani: "Un hippy cu barbișon și
aer blând". A abandonat studiile matematice în care excela și se ocupa de
spiritism: "Era o idee absurdă, să creezi genii. Lumea - i-a mărturisit el
lui Plotz - se așteaptă ca eu să am o serie de succese în spate, și nu este
adevărat. Nu am făcut nimic special. Dacă m-aș fi născut cu un Qi de 100 în loc
de 180, aș fi putut face exact ceea ce am făcut în viață". Câte milioane de gene inutil scoase
din congelator pentru a reedita mitul faustian al Homunculus: nu întotdeauna
cine seamănă și culege...conchide autorul articolului.(Rompres) Acest articol a fost citit de 2324 ori.
Se zice că Isadora Duncan, balerina celebră, cea care
a murit sugrumată cu propriul ei fular, i-a sugerat odată lui George Bernard
Shaw că ar vrea să aibă un copil împreună. "Încearcă să-ți imaginezi: cu
corpul meu și cu inteligența ta, ar ieși un geniu". Iar Shaw:
"Gândește-te, dragă, dacă în locul picioarelor tale și al creierului meu,
ar moșteni picioarele mele și creierul tău". Așa s-ar putea rezuma