 Nu se știe prea bine care este motivul, dar există perechi care se atrag și persoane care sunt mai atrăgătoare decât altele, mai ales când sunt percepute drept cuplu. Este așa-numita ”atracție chimică”, sau moleculară. Cinematografia este plină de cupluri care, atât pe marele ecran cât și în viața de toate zilele (precum odinioară Katherine
Hepburn și Spencer Tracy sau mai recent Susan Sarandon și Tim Robbins, pentru a da doar un exemplu), sunt irezistibile pentru public, acest judecător cu milioane de capete, pe cât de exigent pe atât de implacabil.
În unele cazuri atracția moleculară exercitată de aceste cupluri este atât de puternică încât pentru spectator prezența unuia fără celălalt este considerată practic de neconceput. Este cazul, de pildă, al australianului Errol Flynn (1909-1959) și al americancei născută în 1916 la Tokio, Olivia de Havilland. Au jucat împreună în opt filme, șapte dintre cele în regia lui Michael Curtiz (născut în Austro-Ungaria, în 1886 și decedat la Hollywood, în 1962), realizator al unor pelicule de neuitat precum Casablanca, dar care a fost și actor și scriitor.”Captain Blood” (1935) sau ”Robin Hood” (1938) sunt câteva din titlurile cu care această pereche cinematografică a reușit să atingă culmile succesului.
În asemenea măsură încât în ”Santa Fe Way (1940), un film în care prezența feminină era mai mult episodică, producătorii au cerut introducerea unui rol pentru ca Olivia să apară alături de Errol, astfel încât toată lumea să fie mulțumită. Filmul, al cărui fir narativ se învârte în jurul peripețiilor biografice ale aboliționistului John Brown (interpretat magistral de Raymond Massey, deși potrivit criticii din acea vreme rolul său cosmetiza prea mult ”adevărul istoric”), în deceniul 50 al secolului al XIX-lea cu puțin înainte de Războiul de Secesiune. Flynn este Jeb Stuart, care alături de George Custer (Ronald Reagan - un ”Errol Flynn” al filmelor de serie B, cum se definea el însuși), absolvenți al Academiei militare West Point, sunt obligați să rămână, drept pedeapsă în urma unei altercații, în periculosul fort Leavenworth. Ei o cunosc aici pe domnișoara Kit Carson (Olivia de Havilland) și vor fi recrutați pentru a-l escorta pe drumul spre Santa Fe, vechea rută spaniolă către Mexic, pe domnul Smith, care își ascunde falsa identitate de John Brown
.
Nu la fel de prolifică dar destul de însemnată a fost legătura dintre divina ”femme fatale” Betty Davis și seducătorul Leslie Howard. Au fost văzuți de trei ori plimbându-se împreună cu inegalabilă maiestrie pe marile ecrane. Un exemplu clar al acestui magnetism între cei doi este minunata adaptare cinematografica a romanului scriitorului britanic William Somerset Maugham - aproape 80 de romane ale sale au fost transpuse pe marele ecran- ”Of Human Bondage” din 1915, povestea unui pictor frustrat și șchiop (Phillip Carey, interpretat de Howard), care părăsește Parisul pentru a studia medicina la Londra, unde o cunoaște pe vulgara dar senzuala și periculoasa chelneriță (Mildred, Bette Davis), de care se îndrăgostește nebunește. Filmul a avut un singur punct slab, coloana sonoră. Regizorul care și-a dat seama la timp l-a angajat pe prestigiosul Max Steiner pentru o nouă partitură cu rezultate notabile. Filmul a propulsat-o la statutul de vedetă pe Bette Davis, pentru binele tuturor.
Sau mai recentul ”Zăpezile din Kilimanjaro”, o transpunere pe ecran a povestiri lui Ernest Hemingway adaptată de scenaristul Casey Robinson care a împănat-o cu alte relatări ale scriitorului, incluzând o notă autobiografică ce făcea referire la o aventură personală a autorului capodoperei ”Pentru cine bat clopotele?”, care se petrece pe continentul african unde pleacă alături de nevastă. Cuplul format din doi coloși ai marelui ecran, precum Ava Gardner (despre care s-a spus că nu știe să vorbească, nu știe să joace, dar era formidabilă) și Gregory Peck - cu o a treia prezență feminină și element de discordie, Susan Hayward - a ajutat mult ca Hemingway, nemulțumit de scenariu, să-și limiteze acțiunile legale împotriva casei de producție la un simplu protest. Gregory Peck este Harry, un scriitor care cu piciorul cangrenat își rememorează viața pe continentul african. În acest ”flash-back” își amintește de iubirea sa pentru Cynthia (Ava), de căsătoria cu Helen (Susan), de participarea la războiul civil din Spania sau de vizionarea în această țară la un spectacol de flamenco și la o coridă de tauri. Muzica îi aparține tot lui Max Steiner cu melodii interpretate de Cole Porter./Rompres/
Acest articol a fost citit de 1600 ori.
|
